În prezent, nervii distruşi pot fi regeneraţi doar cu ajutorul operaţiilor de microchirurgie. În acest scop, medicii fie recoltează o bucată de nerv din altă parte a corpului uman, fie unesc cele două capete ale nervului rupt cu ajutorul unui tub gol, în speranţa unui proces natural de regenerare a ţesuturilor. Totuşi, aceste metode au o serie de neajunsuri. În primul rând, pacientul trebuie să fie mai mare de 17 ani, iar în al doilea rând, în anumite cazuri preluarea unui nerv pentru transplant este imposibil de realizat.
De aceea, cercetătorii caută alte metode universale de regenerare a nervilor. Astfel, zilele acestea specialişti din cadrul Wake Forest University au elaborat o metodă de regenerare a ţesuturilor nervoase, distruse în urma unor traume, cu ajutorul firelor de păr. Tocmai firele de păr au devenit ”materia primă” pentru fabricarea de nervi noi. Firele de păr nu au atras în mod întâmplător atenţia medicilor. Înainte fusese demonstrat: cheratina, care intră în compoziţia părului, este capabilă să influenţeze activitatea celulelor Schwann, care joacă un rol important în procesul de refacere a nervilor. Pentru experimentele lor cercetătorii au folosit fire de păr de la frizeria din apropierea universităţii, din care au selectat cheratină. Apoi, oamenii de ştiinţă americani au făcut testele necesare pe şoareci de laborator. De la aceştia au fost scoşi câte 4 mm de nervi, după care terminaţiile rupte au fost legate cu ajutorul gelului cheratinic. Drept rezultat, după şase săptămâni, la toţi şoarecii de laborator procesul de regenerare a nervilor s-a soldat cu un succes. Rezultatele atât de optimiste ale experimentelor oferă speranţa că firele de păr vor ajuta şi la refacerea ţesuturilor nervoase umane.
De altfel, cercetătorii americani nu sunt primii care au desfăşurat cu succes experimente pe şoareci de laborator în vederea refacerii celulelor nervoase. De exemplu, în octombrie anul trecut, oameni de ştiinţă din cadrul Centrului de regenerare a ţesuturilor de pe lângă Universitatea din Manchester au raportat că, în viitorul apropiat, vor putea obţine nervi artificiali din celule ale ţesutului adipos. Şi ei i-au obţinut deja, însă deocamdată doar la şobolani. Astfel de celule nervoase vor fi utilizate pentru refacerea nervilor distruşi în accidente sau în urma extirpării unor tumori. Aceste experimente pe şobolani, care s-au derulat cu succes, le oferă specialiştilor britanici speranţa că vor putea aplica respectiva metodă şi pe oameni.
Pe de alta parte, anul trecut in cadrul NanoTech 2007, cercetatorii au mai prezentat si alte alternative, cel putin ipotetice prin care aceste celule nervoase s-ar putea regenera. Ştim de foarte multă vreme că neuronii din sistemul nostru nervos care au suferit leziuni nu se mai pot regenera de la sine. O cauză precisă care să explice acest fapt nu există încă, presupunându-se doar că neuronii adulţi din sistemul nervos nu sunt capabili de o regenerare rapidă, în timp ce anumite celule pot crea un mediu inhibitor pentru ca aceştia să nu se poată reface după leziune. Întrebarea care derivă din toate acestea este dacă putem oare să depăşim aceste limite ale sistemului nostru nervos printr-o metodă artificială care să regenereze aceste celule chiar mai înainte de a le înţelege în întregime la nivel molecular.
Răspunsul pare să fie afirmativ, conform metodelor prezentate în cadrul conferinţei internaţionale de anul trecut NanoTech 2007, locul unde in 2007 două echipe de cercetători au oferit metode diferite pentru sporirea eficienţei regenerării celulelor nervoase folosind nanotehnologie.
Prima metodă, elaborată de o echipă a Universităţii din Miami, prezintă modul prin care se pot folosi nanoparticule magnetice pentru a produce o tensiune mecanică ce stimulează creşterea şi elongaţia axonilor neuronilor sistemului nervos. Folosirea nanoparticulelor şi a câmpurilor magnetice în procesul de regenerare a celulelor nervoase este eficientă atunci când se folosesc ţesuturi din nervul optic şi măduva spinării — ca în modelul în vivo sau când se folosesc neuroni ganglionari — ca în modelul in vitro. Deşi este încă la început, acest studiu ar putea avea curând implicaţii importante în tratamentul de vindecare a leziunilor măduvei spinării, la ora actuală încercând să se investigheze modul în care nanoparticulele pot fi încorporate în neuronii şi axonii de la locul leziunii.
Cea de-a doua metodă, mai elaborată şi cu rezultate concrete, a fost prezentată de echipa Universităţii Berkeley din California şi foloseşte nanofibre care conţin unul sau mai mulţi factori de creştere şi care aprovizionează cu o matrice bioactivă locul unde celulele nervoase pot creşte. Metoda se axează în special pe leziunile periferice ale nervilor care se cunoaşte că pot provoca pierderi ale funcţiilor senzoriale şi motoare ale corpului din cauza funcţionării acestor nervi ca „relee” pentru semnalele transmise între creier şi restul corpului. Nervul afectat se poate astfel regenera, prin creşterea fibrelor nervoase care sfârşesc în apropierea măduvei spinării deasupra leziunii, făcând legătura cu un alt segment de nerv, care lăsat netratat poate duce în final la paralizie totală.